(fragmente din planșele de arhitectură ale Fraților B.E.V și N.M)

De-a lungul timpului, oamenii au fost fascinați de ideea de „a construi” – nu doar clădiri și orașe, ci și societăți, legi și valori. Din această dorință de ordine și sens se nasc, în epoci diferite, comunități de meșteșugari, cercuri de gândire și asociații care încearcă să transmită cunoașterea din generație în generație.

În marile civilizații ale Antichității, construcția avea adesea un sens care depășea utilul. În Egipt, templele și piramidele erau ridicate după reguli legate de mișcarea stelelor și de ideea de armonie cosmică. În Mesopotamia, ziguratele dominau orașele ca puncte de legătură între cer și pământ. În Grecia, proporția și simetria deveneau expresii ale rațiunii.

Aceste moduri de a privi lumea nu dispar odată cu Antichitatea. Ele sunt reinterpretate în Evul Mediu, când catedralele gotice se înalță în marile orașe europene, iar breslele de constructori dezvoltă reguli stricte, ierarhii și sisteme de transmitere a cunoștințelor.

Din aceste comunități de meșteșugari se va desprinde, treptat, o formă nouă de asociere, care nu se mai ocupă doar cu piatra și mortarul, ci și cu idei, educație și organizare socială.

Francmasoneria apare, în forma sa modernă, în Europa secolelor XVII–XVIII, într-o lume aflată la granița dintre tradiția medievală și epoca rațiunii. În același timp, ea își construiește un limbaj propriu, plin de imagini și metafore, care trimit spre o istorie mai veche decât documentele oficiale. Această împletire dintre fapte istorice și sugestii simbolice a contribuit, de-a lungul timpului, la aura de discreție și curiozitate care o înconjoară.

Secolele XVII și XVIII aduc o schimbare profundă în felul în care oamenii se raportează la autoritate și cunoaștere. Filosofii vorbesc despre drepturi naturale, oamenii de știință despre legile universului, iar politicienii despre contract social și constituții.

In acest context apar lojile moderne, ca spații de întâlnire pentru intelectuali, artiști, militari și oameni de stat. Aici se discută despre educație, reformă și viitorul societății, într-un cadru care pune accent pe dialog și disciplină.

Pe măsură ce francmasoneria se răspândește, ea nu se prezintă ca o structură uniformă, ci ca un ansamblu de rituri. Fiecare rit reprezintă un set de reguli, ceremonii și simboluri care ghidează modul în care se desfășoară activitatea într-o lojă, păstrând însă o origine comună și un scop împărtășit.

În secolul al XVIII-lea, în mediul lojilor franceze, se conturează ceea ce istoricii numesc „Ritul de Perfecție”, un sistem care cuprindea inițial 25 de grade și care a apărut la scurt timp după organizarea oficială a masoneriei speculative. Această structură introduce o dimensiune mai amplă de reflecție și dezvoltare personală, sugerând ideea unui parcurs progresiv, în care fiecare etapă adaugă o nouă perspectivă asupra omului și societății.

Un moment aparte îl reprezintă apariția Gradului al Treilea, cunoscut sub numele de gradul de Maestru. În epocă, acesta aduce o încărcătură simbolică și speculativă mai pronunțată, devenind un reper pentru dezvoltarea ulterioară a așa-numitelor „grade înalte”. Istorici precum Albert Lantoine au subliniat rolul cercurilor scoțiene și franceze în răspândirea acestui grad, cu mult înainte ca el să fie recunoscut oficial de structurile anglo-saxone.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, aceste sisteme de grade traversează Oceanul. Comercianți și membri ai lojilor duc tradiția în coloniile americane, unde ideile despre libertate și autoguvernare prind rădăcini într-un context social și politic nou.

Un rol important îl joacă figura lui Étienne Morin, care, pornind din Franța și din mediul colonial, contribuie la organizarea și clasificarea acestor grade. La Bordeaux, sunt elaborate reguli și constituții care încearcă să ofere o structură coerentă unui sistem aflat în plină dezvoltare.

Prin intermediul lui Henry-Andrew Francken, aceste tradiții ajung în Carolina de Sud, unde se conturează ceea ce va fi cunoscut mai târziu sub numele de Ritul Scoțian Antic și Acceptat – o formă care va deveni una dintre cele mai răspândite în lumea masonică modernă.

Odată cu expansiunea comerțului, a tiparului și a universităților, ideile circulă mai repede ca oricând. Membri ai diferitelor loji călătoresc între Paris, Viena, Berlin și Londra, ducând cu ei nu doar știri și cărți, ci și modele de organizare și dezbatere.

În multe locuri, aceste cercuri devin puncte de întâlnire pentru cei care susțin reforma politică, educația publică și modernizarea statului. De aici se răspândesc concepte precum separația puterilor, egalitatea în fața legii și importanța unei societăți civile active.

Masoneria Timpurie

Regatul Unit 1140-1677

Loja Kilwininng nr. 0 (Loja Mamă)

Legenda spune că Abatia Kilwinning a fost construită de către Masoni care au călătorit din Europa și au stabilit acolo o Loja. In 1599 William Schaw a prezentat cel de-al doilea Statut al lui Schaw, care precizeaza că: „Astfel încât să vă bucurați de arta memoriei și a științei, a maseriei fiecărui om”.

Loja Mama Kilwinning este o lojă masonică în Kilwinning, Scoția, sub auspiciile Marii Loji din Scoția. Este numărul 0 (denumită "nimic" și nu zero) și este considerată a fi cea mai veche Loja nu numai în Scoția, ci și în lume. Ea este așadar numită "Loja Mama din Scoți" care atribuie originile sale secolului al XII-lea, și se numește adesea Mama Kilwinning.

Încă din timpul domniei lui Iacob al II-lea (16 October 1430 – 3 August 1460), loja de la Kilwinning (datata cu documente gasite pe 20 decembrie 1642) acorda Decrete (mandate) pentru formarea de loji în altă parte în Scoția, cum ar fi, de exemplu, Canongate Kilwinning, Greenock Kilwinning și Cumberland Kilwinning. În 1736, Marea Lojă a Scoției a fost organizată, iar lăcașul Kilwinning era una dintre lojile sale constituente. În același an, a cerut să fie recunoscut ca cea mai veche Loja din Scoția. Cu toate acestea, așa cum sa întâmplat de atâtea ori de-a lungul istoriei lungi a Francmasoneriei, înregistrările originale ale lojii au fost pierdute, iar afirmația nu a putut fi dovedită. Petiția a fost, prin urmare, respinsă, motiv pentru care Kilwinning sa separat și din nou a acționat ca o mare lojă, organizând loji în Scoția și pe continent (SUA), precum și în Virginia și Irlanda. În 1807, Kilwinning a venit încă o dată în sânul Marii Loge, aducând cu ea toate Lojile create.

In Statutul lui Schaw, datat 28 decembrie 1598 se afirma ca sase luni mai târziu, la 31 iulie 1599 a luat fiinta Loja din Edinburgh nr. 1 pe numele „Mary's Chapel”. Loja de la Edinburgh nr. 1 a fost numită pentru prima dată Loja din Edinburgh și a păstrat acest nume până în 1688, când Marea Lojă din Scoția și-a confirmat statutul, numind-o drept Loja din Edinburgh (Mary's Chapel).

Loja din Edinburgh (Mary's Chapel) are desemnat numarul 1 in lista de loji a Marii Loji din Scotia si deoarece poseda cel mai vechi document de existenta al oricarei loji masonice aflat inca in functiune (31 iulie 1599) si prima referinta istorica a unui neoperativ sau speculativ francmason inițiat ca membru (1634), este considerat a fi cea mai veche lojă masonică nu numai în Scoția, ci și în lume. Este deseori numită "Mary's Chapel" sau Loja antică "Mary's Chapel" din Edinburgh.

Loja Canongate Kilwinning

Loja Canongate Kilwinning a fost înființată în 1677 în Canongate, o zonă din Edinburgh. Acesta a fost primul exemplu cunoscut în lume a unei loji care a primit o Patenta de către o Lojă existentă, în acest caz Loja de Kilwinning.

Pe data de 6 decembrie 1677, masonii din Canongate au scris Lojii Mama Kilwinning petiție solicitând permisiunea de a intra și a trece persoane ca membre în numele său. Această permisiune sub forma unei Patente a fost acordată la 20 decembrie 1677.

Canongate a găzduit un număr mare de negustori și prosperi comercianți, acest lucru reflectându-se în componența Lojii la acel moment. O indicație a ascensiunii sale a fost faptul că, în acest moment, a putut construi pentru uz propriu o clădire foarte frumoasă, cunoscută sub numele de Capela Sf. Ioan. Acest lucru face ca acesta să fie cel mai vechi obiectiv construit de întâlnire masonică din lume. Această sală de întâlnire masonică este foarte mult folosita așa cum a fost construită și este încă folosită de Lojă pentru întâlnirile sale până în prezent. Reflectând creșterea interesului în francmasonerie la vremea respectivă, 1735 a văzut încercările inițiale de a înființa o Mare Lojă a Scoției. Inițiativa de formare a Marii Loji a fost luată de Loja Canongate Kilwinning și aceasta a fost înființată în 1736. Unul dintre membrii de marca, William St. Clair de Roslin (Rosslyn), a devenit primul Mare Maestru al Marii Loji din Scoția și portretul său împodobește peretele Capelei Sf. Ioan până în ziua de astăzi.

În timpul secolului al XVIII-lea, Edinburgh a fost în centrul lumii gândirii filosofice, pe măsură ce iluminismul scoțian a adunat ritmul. Lodge Canongate Kilwinning a atras un număr mare de oameni invatati, dintre care mulți sunt recunoscuți prin intermediul lucrărilor publicate de Iluminare, probabil cel mai cunoscut fiind Robert Burns, afiliat la Lodge Canongate Kilwinning la 1 februarie 1787, așa cum este înregistrat în procesul-verbal.

Capela Sfântului Ioan a devenit cunoscută în întreaga lume prin pictura "Inaugurarea lui Robert Burns ca Poet Laureat al Lojii Canongate Kilwinning, 1 februarie 1787”. Loja continuă să se întâlnească de opt ori pe an în Capela Sf. Ioan și practica Francmasoneria sub Marea Lojă a masonilor liberi și acceptați din Scoția.

The Lodge of Melrose St. John No. 1² (No. 1bis)

Loja Melrose St. John No. 1² (No. 1bis) are reputația de a fi cea mai veche lojă masonică din Scoția, dacă nu din Commonwealth.

Documentele Lojii sunt intacte din 1674 până în prezent.

Deși Marea Lojă a Scoției a fost înființată în 1736, prima referire la aceasta în Documentele ale Melrose Lodge a apărut în 1787. De atunci, s-au făcut mai multe încercări de a face Loja să se afilieze la Marea Lojă fără succes până în 1891 că s-a făcut o unire.

În seara zilei de 25 februarie 1891, o Comisie de la Marea Lojă a apărut în Sala Lojilor pentru a confirma unirea. Printre condițiile uniunii se numără faptul că "Având în vedere dovezile documentare ale antichității acestei Loji, poziția nr. 1² (nr. 1bis) îi este atribuită pe Roll of the Grand Lodge".

... vom continua